ep1 Aventuri La Bordul Primului Meu Velier

Primul episod din seria Călătorind cu Vântul și în același timp și singurul ce o sa rămână în limba Engleza. Fiind ceva de suflet având în vedere că am visat la acel moment aproape treizeci de ani. Dar aici pe blog o să adaug probabil și o altă variantă în limba Română. Prima și singura aventură la bordul primului meu velier, care imediat după sosirea la Miami a devenit și casa mea plutitoare pentru aproape doi ani. Haideți să povestesc așa în mare cum a început totul.

PENTRU LIMBA ROMÂNĂ PORNIȚI SUBTITRĂRILE

CUM A ÎNCEPUT TOTUL


La acea vreme nu prea erau celebrele canale de YouTube care există acum, însă o urmăream foarte multe pe Teresa Carey. Începuse să îmi placă gândul de a locui pe o barcă cu pânze, era un vis din copilărie. Dar atunci eram pe punctul de a îmi face o familie, deci nu prea îmi ardea de aventuri. Mă bătea gândul să cumpăr o barca de familie, pentru a putea ieși în weekend și să mă relaxez. Se pare ca soarta avea alte planuri cu mine, asa că lucrurile la acel moment au luat o cu totul altă întorsătură.

Stăteam în chirie într-o casă din North Miami Beach împreună cu proprietarul casei. Era om bun, dar nu prea întreg la minte să fiu sincer. Așa că gândul de a nu mai cauta altă chirie și a mă muta la bordul unui velier mă măcina tot mai mult. Într-o seară pe YouTube am găsit un film a doi tineri navigatori din Canada ce au navigat cu un mic velier din Canada pană în Florida. Trebuiau să ajungă în Bahamas, însă vacanța lor era pe sfârșite, așa că au trebuit să se oprească.

Cei doi tineri de optsprezece ani navigau pe un Grampian Marine, un velier de aproape opt metrii fabricat în Canada în 1970 numit Transeau. Mai târziu am schimbat numele în Freedom ( Libertate ). Am lăsat un comentariu la video spunându-le că apreciez ce au făcut și ca îmi place foarte mult velierul. Am spus că și eu eram în căutare să cumpăr unul și să locuiesc la bord. Așa am aflat că de fapt era în Florida și era de vânzare pentru 2000$. Am decis aproape instant că un pic de aventură nu strică, așa că ne-am înțeles sa-l cumpăr și să mă duc să-l iau din Glades Boat Storage și să-l aduc singur la Miami.

AVENTURA


Am cerut ajutorul unor amici din cauză că nu stăteam foarte bine cu banii, practic plătisem prima parte pentru velier și abia mai aveam bani pentru călătoria înapoi. Banii pentru călătorie erau de fapt împrumutați de la bunul meu prieten Saroof. Cum toată lumea fie m-a refuzat… alții îmi cereau bani chiar dacă am explicat că atunci pe moment nu aveam. Așa am aflat pană la urmă cine îmi este cu adevarat prieten de fapt, deci nu m-a deranjat. Pană la urmă logodnica mea la acea vreme a fugit practic de la locul de muncă și m-a dus cu mașina, o călătorie de aproape trei ore plină de peripeții.

GPS-ul își cam bătea joc de noi și nu reușeam nici cum să o luam pe drumul bun. Apoi eram și cu benzina la limită, care de altfel s-a terminat chiar cu 5 metrii înainte de a intra în singura benzinărie ce am găsit-o pe drum. Am ajuns chiar înainte de închidere, dar am avut timp totuși de a pune velierul în apă și a mă lega la ponton. Am admirat visul meu de o viată, dar mi-am pus și mâinile în cap când am văzut mizeria în interior. Era clar că au plecat în grabă, la fel cum mi-am luat și eu rămas bun de la logodnică… urmând să ne vedem în trei – patru zile când urma să ajung înapoi în Miami.

LECȚIILE DE NAVIGAȚIE


După prima seară petrecută la bord cu o bucurie de nedescris, mi-am dat seama că cele trei – patru zile plănuite pentru întoarcerea în Miami erau departe de adevăr. În primul rând pentru că nu știam absolut nimic despre veliere decât ca îmi plac, iar în al doilea rând… era prima dată când pășeam la bordul unui velier. Asa se face că pregătirile mele au durat aproape două săptămâni. Au fost multe de spălat și curățat, motorul trebuia curățat și reparat… și multe alte lucruri mărunte pentru a pune velierul la punct pregătit de călătorie.

Chiar dacă nu știam nimic, din cauză că am visat la acel moment toată viața… învățam practic din mers și recunosc că a fost cea mai bună metodă. Velierul era deja pregătit după prima săptămână, însă aveam de așteptat după titlul de proprietate ce trebuia să sosească din Canada. Într-o Duminică la un grătar cu alți oameni ce erau pe acolo cu bărcile în reparații… am întrebat unul din ei așa mai în vârstă…. cum navighezi un velier ?

În teorie aveam idee pentru că după atâtea filme despre navigație la care mă uitasem, eram practic marinar cu experiență. Desigur…. teoria e teorie zic eu, pană la urmă practica ne omoară. Am zis că de aia este bine să întreb pentru că sigur primesc un sfat bun. Oricât de prostesc ar suna răspunsul, a fost cea mai bună lecție de navigație ce am primit-o vreodată. Mi-a spus să aștept vântul, să dezleg barca de la ponton, să ridic pânzele și uite așa se navighează.

Cum nici eu nu sunt prea întreg la minte și sunt om care mai mult tace și face, stând liniștit la o țigară pe velier… am observat că s-a întețit vântul. Nu am vrut să mai deranjez oamenii de la grătar, așa că am dezlegat velierul de la ponton… am pornit motorul și am plecat încetișor împotriva curentului. Canalul navigabil era așa mai mult ca un fel de râu mai adânc, dar nu era prea lat. Așa că îmi făceam un pic griji să nu cumva să mă izbesc în bolovanii de pe marginea canalului la întoarcere. Cum totul a fost ok, am întors și am ridicat pânzele și uite așa am început prima mea lecție de navigație.

Faptul că pană la urmă bătrânii au văzut catargul și s-au speriat pentru mine este altă poveste. Alergau ei cât puteau de repede spre ponton și țipau la mine ca ei au glumit, dar deja era prea târziu. Eu eram fericit că navigam și se pare că totul funcționa așa cum învățasem din diferitele filme documentare sau de prin cărți celebre. Se pare că pana la urmă atunci când îți place ceva atât de mult, nu e chiar atât de rău nici în practica. Cam asta am făcut timp de o săptămână, pana am reușit să îmi înregistrez barca pe numele meu pentru a putea pleca în sfârșit spre Miami.

CĂLĂTORIA


Am făcut o înțelegere cu doi viitori parteneri de călătorie să plecăm împreună spre Miami. Jacob și Scott erau amici intre ei…. un fel de hippies ce doreau să ajungă în Belize. Cu siguranța o să mai vorbesc despre toată călătoria în alt film. Am aflat totuși pe drum că Jacob a fost arestat în Mexic împreună cu soția și fica lor pentru trafic de arme, apoi și că a fost expulzat din Belize pentru nu știu ce alte motive. După cum mă așteptam, pană la urmă cei doi s-au certat și Scott a decis să vină cu mine pană în Miami, în timp ce Jacob a rămas în West Palm Beach.

Am ales să plec cu ei pentru că în cazul în care motorul meu cedează, ei m-ar putea remorca pană ajung în West Palm Beach. De acolo puteam eventual să continui pe ocean la pânze, având în vedere că nu mai aveam bani pentru combustibil. Scott a legat barca lui de a lui Jacob de la început, pentru că toate trei motoarele ce le avea la bord erau defecte. Pană la urmă am ajuns eu sa-i tractez pe amândoi pană în West Palm Beach, apoi pe Scott pană în Miami. Cu multe emoții trecând pentru prima dată pe sub poduri și baraje, pană la urmă toată călătoria s-a terminat cu bine.

Întâmplări bune și rele au mai fost pe parcursul călătoriei desigur. Dar o să povestesc eu mai multe într-un film mai detaliat. În final important este că am ajuns cu bine în Miami. Eram fericit și satisfăcut că și fără cunoștințe prea multe, întâmplările petrecute au fost cea mai bună lecție de navigație la care puteam sa visez. Pană la următorul film, sper să vă placă cel de mai sus. Pentru mine a fost un vis de o viată ajuns realitate. Visele chiar merită să fie trăite.

Ciprian Popica

earthxplorer.ro

Lasă un răspuns

ÎNCHIDE MENIUL